waste of paint.

Filme 2009.

Aprilie
Eternal sunshine of the spotless mind
21
Step up 2 – The streets
Bride wars
She’s the man
Slumdog millionaire
Art school confidential
Horton hears a Who
Jumper
Confessions of a shopaholic
Ice Age 2
Vicky Cristina Barcelona
Wall E
Casanova
Ratatouille
Kung Fu Panda
Step up
How to lose friends & alienate people
Mamma mia!
The illusionist
Hancock
Bee movie
Disaster movie
Supercross
Marie-Antoinette
Never back down
Normal adolescence behavior
Wild child
This is England
Music and lyrics
The fast & the furious
Casino Royale

Mai
Easy virtue
Quantum of Solace
2 fast 2 furious
What happens in Vegas
Angus, thongs and perfect snogging
Charlie and the chocolate factory
Seven pounds
World Trade Center
Marley & me
The hearbreak kid
American teen
Grey’s anatomy – season 1
March of the penguins

Iunie
Grey’s anatomy – season 2
Grey’s anatomy – season 3
Grey’s anatomy – season 4
Grey’s anatomy – season 5
New in town
The boy in the striped pyjamas
Thank you for smoking
Anastasia
Charlie Bartlett
Finding Nemo
Ghosts of girlfriends past
Boy A
Everybody wants to be Italian
The fast and the furious: Tokyo drift
Memoirs of a geisha
Cars
Happy-Go-Lucky
Labor Pains
Funny Money
My mom’s new boyfriend
Stardust
Friends with money
Nick and Norah’s infinite playlist
Goal III
The other Boleyn girl
Ghost Town
The DaVinci Code
Wedding crashers
4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile
Dexter – season 1

Iulie
Dexter – season 2
Karla
La concejala antropófaga
Dexter – season 3
17 again
Private Practice – season 1
Ghost Whisperer – season 1
Ghost Whisperer – season 2
Private Practice – season 2
Garfield: The Movie
Martian Child
Yes Man
Igor
Ghost Whisperer – season 3
War, Inc.
Flashbacks of a fool
Must love dogs
Ghost Whisperer – season 4

August
The Breakfast Club
Grace is gone
The virgin suicides
High Fidelity
Havoc
Glue
The bucket list
Scoop
Stop-loss
My best friend’s girl
Shopgirl
Arctic Tale
La mala educacion
Breakfast at Tiffany’s
Lady in the water
True Blood – season 1
Two and a half men – season 6
The O.C. – season 1
The O.C. – season 2
The O.C. – season 3
The O.C. – season 4

Septembrie
Chuck – season 1
Chuck – season 2
17 again
Aliens in the attic
Bring it on: Fight to the finish
College
Kit Kittredge: an American girl

Octombrie
P.S. I love you

Noiembrie
Jon & Kate plus 8 – season 1
Horton hears a Who
Assassination of a highschool president
Jon & Kate plus 8 – season 2
2012
Jon & Kate plus 8 – season 3
New Moon
(500) days of Summer

Decembrie
(500) days of Summer
Harry Potter and the Half-Blood Prince
Harry Potter and the Order of the Phoenix
Eagle vs. Shark
Julie & Julia
The virgin suicides
Rachel getting married
The Hangover
Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs
G-Force
Funny people
Monsters vs Aliens
Coco avant Chanel
The Duchess
Planet 51
Wizards of Waverly Place The Movie
Cloudy with a Chance of Meetballs
Greta
Veronika decides to die
Bandslam
What goes up
Hotel for Dogs
Four Christmases
Legally Blonde
Legally Blonde 2: Red, White & Blonde
Sweet Home Alabama
He’s just not that into you x 2
Rumor has it…
If only
Stardust
Blizzard
Where the wild things are

and that’s how I choose to remember it.

Ei bine, ce facem? Suntem în 2010, anul în care vor avea loc cele mai multe schimbări. Nu ştiu ce la ce mă aştept anul ăsta, şi cu toate că am spus, m-am gândit la realizări, pentru că nu m-am putut abţine. Nu am o mare listă pusă cap la cap cu „De făcut”, sunt doar câteva puncte pe care mi-ar plăcea să le duc la bun sfârşit. Dar în momentul ăsta nu-mi mai vine nimic în cap. TREBUIE să vorbesc de trecerea în noul an. Pentru că merită, vorba aia.

Unde? Moeciu de Jos, Bran.
Cu cine? În ordinea numerelor de pe tricou Ioana, Mihnea, Toma, Nicuşor, Anca (a lui Nicuşor), Ioana (Iosif aka Buzi Buzi), Lucia, Maria, Vio, Vlad, Mihaela, Mădă, Octav (aka Pompiliu, Otilian, Olimpiu), Cipanu, Gâza, Sile, Bebe, ±Radu, ±Mădălina.
Mă uit la pozele alea şi-mi revin toate clipele în minte. A fost cel mai tare revelion de până acum, şi am deja 18 19 (zice Vlad care oricum ştie mai multă matematică decât mine) la activ.
Pe scurt: a fost super şmecher. Fraieri ăia care n-au vrut să vină, haha.
Activitatea principală: râsul. Hai şi băutul.

Ziua 1: 30 dec 2009
Am avut tren la 9:50, tren care a avut întârziere 30 de minute în Braşov. În tren eram numai 6 dintre noi. Din Braşov am luat taxiul la autogară, de la autogară am mers cu autocarul (?) la Bran. Ne-am instalat, am mâncat şi ne-am „băgat” la o partidă de Rentz. Octav era cam high şi nu mă pot hotărî să spun dacă am râs de el sau cu el. Au, ăă, făcut ciorbă (la asta nu mi-am băgat nasul), Vlad a devenit „bucătarul şef”, Octav şi-a bătut joc de ceapă, fetele au făcut treabă bună. După reţetă. Apoi am „stat” şi-am „stat” şi-am „stat” – e între ghilimele pentru că n-am făcut ceva anume, ci s-a băut şi băut şi băut şi dansat şi vorbit şi vorbit şi vorbit. Eu cu Lucy, Mary şi Mihaela am rămas până la ziuă, de ne-a povestit Mihnea tot soiul de chestii. S-a dus o noapte.

Ziua 2: 31 dec 2009
De dimineaţă când am început să facem salată de boeuf eram şi eu activă, dar au terminat-o alţii. Băieţii (Cipanu, Octav şi Toma) au ajutat cel mai mult. Mi se pare că Mihnea s-a culcat pe la 10, eu cu Mary şi Mihaela pe la 13. Eu am dormit vreo 2 ore, am mai frecat menta şi pac-pac, venea revelionul. Am început să ne pregătim, nu ştiu ce, au mai venit cei care nu dormeau la noi şi mai că am ratat începutul noului an. Acum partea amuzantă şi memorabilă a fost cu artificiile. Casa în care am stat avea o curte mărişoară, aşadar artificiile au fost înfipte în pământ. Înfipte atât de tare încât nu au mai ieşit. Deci era singura curte în care explodau artificii. De la vecini am primit o replică gen „În cer, bă, nu în curte”, iar Mădă tot alerga în capătul grădinii, opus casei. Da, da, ştim că trebuia să intrăm în casă. Ne-am ars dresurile (eu şi Vio), iar Mihaelei i-a sărit ceva prin păr şi-a rămas fără câteva şuviţe. Aveam „Fraţii Jderi” în mână când a bătut 00:01, să ne mergă bine la bac, iar în mintea mea era o vraişte. Prin urmare, dorinţa mea de anul nou – în care oricum nu cred, pentru că celelalte nu s-au împlinit – a fost o chestie vagă. În restul nopţii am dansat şi am băut. Ne-am culcat pe la 4:30 de data asta, şi, mi se pare că Lucia a zis, ne pare rău că ne-am culcat. Mihnea, Nicuşor şi Cipanu au jucat baseball cu lopata, Mihnea a aruncat cu cuţitul după cocoşul vecinilor şi-i mai trebuiau 5 cm să-l nimerească, au furat slănină din curtea vecină. Cipanu a povestit tot soiul de chestii, Mihaela nu mai putea respira de atâta râs.

Ziua 3: 1 ian 2010
Nu ţin minte de ceilalţi, dar eu m-am trezit pe la 11, parcă. Lucy a dormit vreo 10 ore, dat fiind că de pe 30 nu mai dormise. Nu mai ştiu ce-am făcut până atunci, dar pe la 19:30 s-au apucat băieţii (Bebe, Cipanu şi Mihnea) de grătar. Şi-au scăpat 2 mici pe jos şi cine îi nimerea cu cuţitul îi mânca. Nu i-a nimenit nimeni. Ceilalţi jucau Catan. A mai trecut vremea, nu ştiu ce, Sile a ţinut morţiş să-şi pună pantofii cu toc ai Luciei. A primit jacheta Gâzei şi nişte urechi de blană. Şi ne-a defilat. Mai târziu în acea seară, mai rămăsesem Lucy, Maria, Mihaela, Mădă, Nicuşor, Octavian şi Toma. S-au jucat chestia aia de-ţi pui un bilet c-o personalitate pe frunte şi trebuie s-o ghiceşti, pe porunci. Mihaela a avut de cântat Barbie girl de la Aqua şi s-a fâstâcit, în timp ce Toma se suise pe masă şi dansa. Apoi lu’ Toma i-a venit minunata idee de a face playback pe Buzele tale şi şi-a dus la îndeplinire ideea şi mă mir că n-a ajuns încă pe YouTube, că l-a filmat Octav. Apoi am mumificat-o pe Lucy în hârtie igienică, apoi l-am făcut travestit pe Nicuşor. Ca o paranteză, în timp ce-l machiam pe Nicuşor, Octav a devenit cubanez (deşi era mai degrabă cum sunt pitziponcs uitate în solar) cu ajutorul perlelor bronzante. Atunci a fost când pe la 6 ceilalţi s-au culcat şi-am rămas cu Toma şi Lucy până pe la 8. Cipanu trebuia să ajungă la Sibiu şi apoi la Cluj, deci a plecat.

Ziua 4: 2 ian 2010
Ne-am trezit pe la 12 parcă şi iar am frecat menta şi pe la 19 s-au apucat iar de grătar, de data asta nu mai ştiu cine, pentru că jucam Mafioţii. Şi ne-am jucat mafioţii* şi au jucat şi au jucat şi au jucat. Pe mine deja mă durea capul la cât s-au certat. Ne-am culcat pe la 5.

Ziua 5: 3 ian 2010
Ne-am trezit pe la 10, ne-am făcut bagajele şi ne-am cărat. Am avut tren la 14:05, dar am plecat cu autocarul (?) de 11:30, pentru că am vrut să fim siguri că ajungem. În Bucureşti trenul a avut întârziere 40 de minute. În gară, Octav a avut grijă să-mi spună că n-o să mă vadă niciodată, dar mie o să-mi pară rău că se sinucide. (Nu, nu se sinucide. Crede că nu mai sunt ocazii să ne vedem.)

Per total, a fost chiar mişto. Dacă nu erau pozele, nu mi-aş fi adus aminte tot ce s-a întâmplat. Adunate, am dormit în 5 zile aproximativ 13 ore, eu care dorm câte 12 ore o dată. Dar a meritat. Acum ne recuperăm. Cam greu, dar ne recuperăm. Aş fi pus poze, dar alea care-mi plac mie de obicei nu plac persoanelor care apar în poze aşa că renunţ.

* Mafioţii e un joc pentru mulţi oameni. Există un povestitor, 3 mafioţi, un poliţist, un doctor. Restul sunt cetăţeni. Ideea e mafioţi contra cetăţeni. Pentru a şti cine ce-i, se fac bileţele. Povestitorul de cele mai multe ori se oferă. Nimeni nu trebuie să spună ce e, povestitorul ştie tot şi nu trebuie să ajute pe nimeni.
„Adoarme oraşul (Toţi cei care joacă închid ochii). Se trezesc mafioţii. Mafioţii omoară pe cineva. (Atunci când eşti mafiot şi „omori” pe cineva, nu trebuie să te mişti.) Adorm mafioţii, se trezeşte poliţistul. Poliţistul întreabă de cineva. (Poliţistul întreabă de oricine dacă e mafiot, iar povestitorul gesticulează dacă da sau nu.) Adoarme poliţistul, se trezeşte doctorul. Doctorul salvează pe cineva. (În prima tură, cel mai probabil doctorul se salvează pe el, dar poate să salveze pe oricine altcineva. După ce poliţistul se declară, slujba lui e să-l salveze pe poliţist.) Se trezeşte oraşul, mai puţin X (pe care l-au omorât mafioţii, asta dacă n-a fost norocos şi l-a salvat doctorul).”
Apoi, discuţia se încinge şi trebuie să se afle care-s mafioţii. Aşadar poţi fi acuzat dacă te mişti când mafioţii deschid ochii, dacă reacţionezi nu ştiu cum, dacă te uiţi nu ştiu cum etc.

[Happy 2010 by *hexdeflective]

it came upon a midnight clear.

nu-i aşa că voi faceţi cadouri pentru că vreţi, nu pentru că vă simţiţi obligaţi? aşa sper.

Crăciun fericit!

(deşi decisesem să ignor Crăciunul anul ăsta, sunt mai puţin pesimistă ca anul trecut.)

[Merry Christmas by =Blood-Of-A-Pirate]

I’m in no hurry, you go on.

azi nu am majuscule.

aaaaand
she’s got a way with the boys in the place
treat ‘em like she don’t stand a chance
and he got a way with the girls in the back
acting like they’re too hot to dance
(pe-asta sigur n-o ştiai. până acum.)

well, se apropie revelionul, nu? şi sfârşitul lui 2009 cum o sa fie? “promit că o să citesc mai mult, că o să mă duc la sală de două ori pe săptămână, că o să mă duc mai des la teatru, că o să ies mai rar, că o să renunţ la dulciuri” bla bla bla. oh, da. nu e la fel în fiecare an? da, ba da, ba da. de fiecare dată, folosim noul an ca pretext. şi cu siguranţă multe dintre promisiuni vor fi uitate undeva într-un colţ al minţii, scoţând la iveală un alt pretext: “nu am avut timp”.
de ce trebuie întotdeauna să folosim “micuţele pretexte” pentru a ne apuca de ceea ce vrem să facem? sunt foarte, foarte puţini oameni care spun “hei, de azi nu mai fumez” şi care reuşesc să ducă la capăt ce-şi propun pentru că vor să facă asta şi nu pentru că au găsit un pretext care să le “stimuleze” acţiunile. poate că, într-adevăr, avem nevoie de începuturi noi, pentru a ne stabili priorităţile, ţintele, scopurile. dar.. nu, tot nu sunt de acord. poate pentru că nu am niciodată siguranţa zilei de mâine. iar asta nu e o remarcă pesimistă, că doar trebuia să murim de o mie de ori până acum, numai în luna octombrie a acestui an de două ori, dar întotdeauna trebuie să existe undeva şi chestia asta. mă gândesc că cu cât spui mai mult “mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva!”, tocmai ţie ţi se întâmplă. e ca atunci când nu te grăbeşti să prinzi metroul şi abia te mişti pe peron şi, ghici ce!, apuci să urci în el.
ce, vrei să spui că niciodată nu te-ai gândit la vreo chestie care să te facă să-l suni, doar pentru că voiai să ştii ce mai face? păi da, pentru că e mai greu să spui “bună, fraiere, te-am sunat să văd ce mai faci”, cu zâmbet în glas, decât “te-am sunat să te întreb care e tema la mate.”
în ce mă priveşte, din ceea ce mi-am propus anul trecut multe chestii nu şi-au văzut sfârşitul probabil pentru că au fost alte chestii la care nu m-am gândit atunci, care au apărut pe parcurs şi care oricum poate mi-au adus mai multe satisfacţii sau experienţă sau naiba ştie.
prin urmare, promit ca la sfârşitul acestui an să nu fac nicio promisune pentru 2010, cu riscul de a nu fi clarificat priorităţile anului. dar promit că de luni intru la dietă. de luni.

tiger, my friend

Faza zilei:

~12:30 pm
amely: stii cumva
amely: e bamboo in plaza
amely: ?
unu’: da
unu’: langa pull&bear
unu’: celio
unu’: vizavi de magazinu ala de parfumerie si dama
unu’: aaa
unu’: sephora park
amely: ma sperii
unu’: dupa zara baieti

După vreo 2 ore
“Unde e toaleta? Sună-l pe-ăla şi întreabă-l unde e toaleta!”